Este prima oara cand stau in fata calculatorului in camera mea.Mi-e mai bine asa…desi urasc singuratatea cateodata parca mai simt nevoia sa fiu si singura,doar eu cu mine…sa mi se respete intimitatea.Nu sunt prea dese momentele cand simt nevoia de a sta singura….desi iar ma mint singura.Ba da…simt de multe ori nevoia dar mi-e teama sa stau doar eu mine,cu gandurile mele…mi-e teama de ceea ce as mai putea descoperi,de ceea ce mi-ar mai putea trece prin cap.La mine orice este posibil si de ceva timp am cam multe ganduri negre carora cu greu le spun STOP.

Ma uit acum in jurul meu….ce vad?4 pereti albastrii….perdele albe,un sifonier distrus de toate porcariile pe care le lipeam pe el cand eram mica,un birou plin cu poze…poze cu mine mica,poze cu persoanele dragi din viata mea…poze si fluturi si haine multe si dezordine.Da este cam dezordine…nu am mai avut nici timp nici chef sa mai aranjez ceva.In dreapta mea pe recamierul patlului sunt la fel poze,multe poze.Sunt inconjurata de poze,in special de cele de cand eram micuta.De ce oare?Imi place sa traiesc in treut?Sau pur si simplu aceste poze sunt o sursa de energie,de putere pentru mine?!Cred ca ambele variante sunt in egala masura corecte.Doar cred…nu stiu nimic sigur…

Nu stiu am in cap 1000 de ideei pe care as vrea sa le pot spune,sa le pot exprima dar nu pot si nu stiu cum.Stau ce stau si-mi mai apar si cateva ganduri negre care ma fac sa simt aceea frica de care mi-e frica.De ce?Nu stiu…cum sa le opresc?Nu stiu…sau stiu dar nu pot sa fac ceea ce stiu ca ar trebui sa fac…

Am observat ceva la mine…daca as sta sa numar cred ca in acest mesaj am folosit de peste 10 ori “nu stiu” si asta nu s-a intamplat doar in acest mesaj ci mi se intampla foarte des.Oare acest “nu stiu” este o bariera pe care eu o pun…sau poate este un mod de a ma apara de propia-mi persoana?….Foarte ciudate unele chestii care se intampla cu mine,atat de ciudate incat nici eu nu le mai inteleg si mi-e greu sa ma chinui sa le inteleg.Tot ceea ce stiu este ca mi-e frica de gandurile mele,mi-e frica de viitor…mi-e frica de viata asta din care nu inteleg nimic.Mi-e frica….si de tine,si de tine si de tine si de voi toti…mi-e frica ca la un moment dat o sa ma lasati balta,singura…Mi-e frica sa nu va dezamagesc,sa nu va ranesc…Mi frica….si daca as putea uite asta as face cu acest cuvant,pt totdeauna: frica,frica,frica,frica

Triesc acelasi sentiment pe care l-am trait si il traiam acum vreo 2 ani.Sentimentul ca pleci si ca raman singura….sentimentul ca o sa-mi fie dor de tine…Teama ca nu stiu daca as mai putea sa stau mai mult de o saptamana fara sa vorbim macar.Mi-e frica sa-mi mai fie dor….
Mi-e greu sa te las sa pleci…mi-e si mai greu ca nici macar nu o sa te vad inainte.Traiesc again acel sentiment de neputinta….
Acum…imi doresc sa treaca repede timpul….

Te quiero mucho,mucho!Aveces tengo miedo decirte esto porque siento que cuando lo digo no tiene lo mismo valor como cuando lo siento…Pero no te olvides que nunca renuncie quererte….y alli estare esperandote.Porque eres parte de mi…porque apesar de ser mi amiga eres mi mamita…y asi seguire verte,digan lo que digan los demas.Tengo 2 mamitas en esta vida…y estoy muy orgullosa .

Stateam ieri in autobuz,venind spre casa…dupa o zi in care am ras,m-am distrat…m-am simtit bine….si ma gandeam cum ar fi sa putem sa oprim clipa in loc?As fi vrut ca acele momente in care am ras si m-am simtit bine sa le pot opri….sa fie mai lungi sa pot sa le simt mai bine.Ma uitam in urma si aveam doar amintirea acelui moment…si nostalgica simteam cum a trecut prea repede.Am impresia ca momentele frumoase dureaza mult mai putin decat cele urate,triste.Bucuria parca dureaza mai putin decat tristetea…zambetul mai putin decat lacrimile…si uite asa….Ma intreb oare de ce?!
Viata este ciudata….sau poate ca noi o facem sa fie ciudata,poate fara sa vrem…Ne chinuim singuri punandu-ne intrebari ale caror rapsunsuri poate nici nu exista….Ne chinuim gandindu-ne la tot felul de lucruri care nu ne fac bine…care ne consuma,ne obosesc.
Dar cred ca este inevitabil sa nu facem asta….Eu deja mi-am facut 10000 de teorii,m-am certat singura….mi-am impus sa nu mai gandesc lucruri care stiu ca-mi fac rau….dar nu pot….Trebuie sa-mi interzic sa mai gandesc….trebuie sa fiu putin mai dura,poate asa o sa fie mai bine.
Si totusi eu nu inteleg de ce timpul trece atat de repede….si mi-as dori sa am o bagheta si sa pot opri toate clipele in care ne simtit bine,in care suntem fericiti.As frea sa fac in asa fel incat sa dispara tristetea,durerea,lacrimile.La ce sunt bune toate astea?La ce este bun sa plangi cand poti foarte bine sa zambesti….la ce este bun sa fii trist cand poti foarte bine sa fi vesel?!De ce nu putem sa ne impunem sa fim intr-un anumit fel…de ce nu putem sa punem stop tristetii atunci cand simtim ca vrea sa puna stapanire pe noi?!
De ce cateodata gandurile sunt mai puternice decat noi insine….sau temerile si fricile fac din noi ceea ce vor…Exista temeri?…Frici?…Se poate sa-ti fie frica de tine?!….

Asa cum am sfarsit saptamana treucta…asa am inceput-o si pe aceasta…adica nu prea bine.Daca m -ar intreba cineva in momentul acesta cum ma simt sau ce simt….as spune ca nu stiu.De ce? pentru ca in capul meu si chiar si in sufletul meu este un zbucium total.Ma simt confuza,derutata….nu mai stiu nu mai inteleg nimic.Nimic?!…da Nimic din ce se intampla cu mine…nimic din ceea ce simt…nimic.
Am senzatia ca tot ce am facut pana acum,tot ce mi-am propus….a fost in zadar.Credeam ca pot….dar acum nu mai am aceeasi parere….
Mi-e frica de mine….de ceea ce simt,de ceea ce gandesc…
Nu amplific,nu dramatizez,nu exagerez….spun doar ceea ce simt…si asta simt si m-am saturat sa simt asta sii as vrea sa schimb ceva dar nu merge….
Cheia este la mine…insa trebuie sa invat s-o folosesc….
Mi se pare foarte ciudat ca eu vorbesc despre chestii de genu,ca eu am astfel de ganduri….de stari….ca nu stiu ce-i cu mine.Poate acum cativa ani as fi ras daca as fi auzit pe cineva vorbind cum o fac eu acum…si poate multi care ar privi din exterior ar avea aceeasi reactie…
Mia rau este ca desi as avea cum…totusi nu pot sa fac nimic pt a schimba lucrurile….si asta ma enerveaza si mai tare.Dar n-o sa ma dau batuta…”Si se puede!”

Hoy me siento sola
Hoy me cubrio una sombra
Me pesa la vida
Me duele vivirla
No quiero seguir asi.
Se apago la luz, no volvera
No siento que yo puedo mas
Espero una senal.
Se muy bien que no esta bien
Que tiene que cambiar
Mica: Hoy me siento sola
Hoy me cubrio una sombra
Me pesa la vida
Me duele vivirla
No quiero seguir asi.
Se apago la luz, no volvera
No siento que yo puedo mas
Espero una senal.
Se muy bien que no esta bien

Astazi=serbare de premiere.Am terminat clasa a X-a.Nici nu stiu cand a trecut un an…tot ce stiu este ca acest an nu a fost unul obisnuit….ci am avut parte de multe “peripetii”daca le pot numi asa.Am facut cunostinta cu sentimente noi,cu trairi noi.Am cunoscut persoane la care am inceput sa tin…care m-au ajutat intr-un fel sau altul…Am consolidat prietenii…si pot sa spun ca in ultimul semenstru am obtinut si rezultate mai bune.Pe scurt desi nu a fost un an(nu ma refer pe plan scolar) foarte bun pentru mine…am avut cateva lucruri de castigat…si acum,cand privesc in urma ma incearca un sentiment de nostalgie.
Mda…si avem vacanta de aproape 3 luni….mi-e frica de aceasta vara….nu stiu de ce.Sper sa fie mult mai reusita decat a fost cea de anul trecut…

Nu am inspiratie la ora asta….ma incearca o durere de cap,o stare de somn….si de tristete….Tristete nu stiu de ce…am o noapte la dispozitie sa aflu….va spun maine daca am ajuns la o concluzie…

Pana atunci…nopate buna si linistita

Intodeauna mi-a placut sa simt ca cineva ma tine in brate.Simt protectia,grija,iubirea…ma simt mica,copil….asa cum imi place mie sa ma simt.
Si mai frumos este cand acea imbratisare vine in momentul in care tu ai mai mare nevoie de ea…insa fara s-o ceri…si poate de la o persoana de la care nu te astepti.
Am trecut si eu prin asta destul de recent.Am avut nevoie si am primit…..fara sa cer.Nu aveam curajul sa cer…insa poate dorinta mea s-a lasat simtita iar reactia persoanei care era langa mine m-a ajutat mult…pentru ca in acel moment chiar aveam nevoie.Si m-am simtit foarte bine…m-am simtit un copil care avea nevoie de putina afectiune.
Si da…nu mi-e rusine sa recunosc…uneori sunt chiar mai copil decat cred eu ca as putea sa fiu…dar chestia asta a inceput sa nu ma mai deranjeze absolut deloc.
Sunt un copil care are nevoie de dragoste,de afectiune…un copil care pune suflet in tot ceea ce face,care se ataseaza repede de oamenii pe care ii simte apropiati,care il ajuta…
Si nu stiu de ce…de unde atata noroc pe mine…insa am sufiecente persoane care imi sunt alaturi…persoane la care tin mult,care m-au ajutat,au fost alaturi de mine…si nu neaparat cu un ajutor”palbabil” ci chiar si cu simpla lor prezenta si cu faptul ca sunt “aici” .

Da…la multi ani si mie si tie…si tuturor celor care insa se mai considera copii!Astazi este ziua noastra si trebuie sa ne bucuram de ea asa cum stim mai bine!

Nici nu stiu despre ce vroiam sa scriu in aceasta seara….despre mine?M-am saturat sa fac asta…Despre cum ma simt acum?!…M-am saturat si de asta….pt ca desi incep sa ma confrunt cu senzatii noi,cu sentimente noi…ajung la aceeasi idee generala…la aceeasi stare pe care o am…la aceeasi “iubire”pe care o am pentru mine.Nu…nu mai vreau sa vb despre asta…nu acum…deja probabil am spus prea multe…si asa mi-e de ajuns cat m-am consumat pentru asta si sunt constienta de cat de greu mi-a fost sa realizez unele lucruri pe care nu-mi imaginam ca o sa le pot gandi vreodata.

Trecand peste…Duminica este 1 Iunie.Ziua copilului…da ziua copilului.Oare este si ziua mea?Am dreptul sa mai fiu un copil?!Mi-as dori din tot sufletul sa ma intorc in copilarie…sa resimt acele emotii,acele bucurii.Mi-ar placea sa serbez ziua de 1 Iunie asa cum o faceam inainte.Alaturi de mami,tati…de familie.Sa nu credeti k acum nu mai am familia alaturi de mine…o mai am…insa totul este diferit…atat de diferit incat doare.Si ma doare al naibii de tare faptul ca vreau sa ma intorc in trecut.Nu-mi place ceea ce se intampla acum,nu-mi place viata de adolescent….vreau sa fiu copil.Nu-mi place ceea ce sunt acum…nu-mi place pt ca imi fac si fac rau celor din jur fara sa vreau…nu-mi place pt ca ma agat mereu de trecut,nu-mi place pt k nu sunt capabila sa trec peste lucrurile care ma dor…nu-mi place pt ca nu am curajul sa spun ceea ce simt.Nu-mi place!!!
Este foarte dificl sa te lupti cu tine…sa incerci sa te schimbi…sa tinzi spre a fi mai bine.Desi dorinta exista….este foarte greu sa actionezi.Credeti-ma pe cuvant.Iar am deviat de la subiect…era si logik…pot sa ma abtin?Nu pot…desi mai rau imi fac…
In fine…spuneam de 1 Iunie…ziua copilului.Ziua sufletelor pure,inocente…ziua acelor fiinte nevinovate care te fac sa zambesti sa razi sa te bucuri alaturi de ei.Cu totii avem putin din copilul ce eram candva…asa ca este si ziua noastra…si trebuie sa ne bucuram de ea…atat cat putem.
Regret enorm de mult faptul ca atunci cand eram mica spuneam intr-una:”Vreau sa cresc mare!!!!!!”…

O carte minunata”La raul Piedra am sezut si am plans”…am descoperit-o si mi-a placut enorm.
Am sa las aici niste fragmente care mi s-au parut foarte semnificative…

“Pe nesimtite am inceput sa plang.Bucuria imi invada inima,ma inunda.Era mai puternica decat temerile,decat certitudinile mele meschine,decat incercarea de a-mi tine sub control fiecare secunda a vietii”
“Incearca.Nu ai altceva de facut decat sa deschizi gura si sa ai curajul de a spune lucruri pe care nu le pricepi.Incearca…”
“Dragostea nu pune multe intrebari,deoarece incepem sa ganim,incepe sa ne fie frica.O frica inexplicabila…”
“Nu vreau sa mai stau de vorba cu intunericul din mine.O cadere de la etajul trei te zdrobeste la fel ca si una de la etajul 100.Daca tot ar fi sa cad,cel putin sa cad de la mare inaltime.”
“Cred ca,atunci cand cautam iubirea cu intrazneala,ea se dezvaluie si ajungem sa atragem si mai multa iubire.Daca ne iubeste un om,ne iubesc toti.Dar daca suntem singuri,ne trezim si mai singuri.Viata e ciudata”.
“Sunt epuizata.Cu mai putin de-o saptamana in urma,stiam cine sunt si ce vreau de la viata.Acum mi se pare ca am intrat intr-o furtuna care ma proecteaza dintr-o parte in alta,fara sa pot face nimic.”
“Urmati-va visele,preschimbati-va vietile,intr-o cale care sa duca la Dumnezeu.Savarsiti-va minunile.Vindecati.Faceti profetii.Dati ascultare ingerului vostru de paza.Transformati-va.Fiti razboinici si fiti fericiti ca va duceti lupta.Asumati-va riscurile.”